Comerțul mondial: recesiunea a fost confirmată, atentie la dublul efect generat de valul protectionist

Primul trimestru al anului 2020 a adus cea mai accentuată contracție a comerțului cu mărfuri din 2009 până în prezent, fiind doar prima parte a poveștii. Indicele Trade Momentum dezvoltat intern de catre Allianz indică faptul că trimestrul 2 poate avea o contracție chiar și mai puternică (a se vedea figura 1). Într-adevăr, luna aprilie ar putea înregistra o scădere de -13% în acest an față de anul 2019. Comerțul mondial per ansamblu s-a contractat cu -2,5% trimestrul acesta, față de același trimestru al anului trecut, în luna martie înregistrandu-se o a treia cifră negativă (-1,4% față de aceeași lună a anului trecut și o scădere de -4,3% anual). În martie, exporturile Chinei si-au revenit, crescand cu + 12,4% față de aceeași lună a anului 2019 (+ 2,3% anual) pe măsură ce economia a fost repornită, în timp ce zona euro a suferit cea mai mare lovitură, o scădere de -7,7% față de aceeași lună a anului trecut (-10% anual), întrucât au fost afectate marile economii. Ne așteptăm ca în al doilea trimestru să se ajungă la nivelul cel mai de jos, jumătate din PIB-ul global fiind sub influenta masurilor de urgenta în aprilie, iar exporturile chineze fiind direct influentate de caderea cererii. ,.

Prețurile mărfurilor la nivel mondial exprimate în USD s-au contractat și mai mult în luna martie (înregistrând o scădere de -3.6% față de aceeași perioadă a anului 2019), cifra trimestrului 1 înregistrând o scădere de -6.2%. Acesta este rezultatul șocului prețului petrolului și al scăderii globale a prețurilori materiilor prime pe masura ce China și apoi Europa au incetinit cererea de mărfuri, timp în care dolarul s-a apreciat în mod semnificativ. Pentru exportatori, efectul asupra prețurilor ar trebui să agraveze șocul asupra cererii, afectand veniturile din export.

Totuși, această imagine ignora comerțul cu servicii, care a cunoscut probabil o scădere și mai puternică, de două cifre, în primul trimestru, din cauza prabusirii serviciilor în turism și transport din întreaga lume. Comerțul cu servicii ar trebui să isi revina intr-o perioadă mai lungă de timp, deoarece restricțiile de transport și de călătorie rămân în vigoare chiar și atunci când se elimina reștricțiile interne. Din acest motiv, nu ne așteptăm ca, până la sfârșitul acestui an, comerțul mondial cu bunuri și servicii să depășească 90 % din nivelul anterior crizei.

Figura 1: - Indicele comerțului cu mărfuri la nivel mondial și Indicele EH Trade Momentum
Cu albastru – Indicele EH Trade Momentum (scala din dreapta)
Cu rosu – Cresterea volumului global de comert cu marfuri (bunuri) anual (CPB, stanga)
Cu verde – Productia mondiala globala (anual, stanga)
Sursa: CPB, Euler Hermes, Allianz Research
Ce înseamnă acest lucru pentru companii? În 2020, ne așteptăm ca sectorul energetic să fie cel mai grav afectat (o scădere de -433 miliarde de dolari pentru exporturi), urmat de metale ( -420 miliarde de dolari) și de servicii de transport legate de producătorii de automobile (-270 miliarde de dolari). În timp ce utilajele și echipamentele, industria textilă și furnizorii pentru industria automobile vor pierde mai puțin în valoare absolută, valoarea exporturilor lor va scădea cu peste 15%. Singurele sectoare neafectate ar trebui să fie sectoarele software și cele de servicii IT (+51 miliarde de dolari obținuți din export) și produsele farmaceutice (+27 miliarde de dolari).
Cotatiile pieței bursiere incorporeaza, de asemenea, daunele semnificative din sectoarele pe care le-am identificat: de la inceputul anului, indicele MSCI Energy a pierdut -37% din valoarea sa, sectorul auto -18%, cel de transport -16% și metale și minerit -11%, în timp ce indicele Global MSCI a pierdut -12%. Acțiunile din sectorul bancar au scăzut sever cu -39%.
Figura 2: Variația exporturilor pe sectoare în 2020 (in miliarde dolari) și ponderea in exporturile totale în 2019 (%)
Sursa: UCNTAD, Euler Hermes, Allianz Research
Ce țară va pierde cel mai mult? Anul acesta, aproape nimeni nu va înregistra câștiguri la export în comparație cu 2019. Cele mai grav afectate țări în ceea ce privește valoarea totală a pierderilor la export sunt, delocsurprinzător, cei mai mari exportatori: China (-275 miliarde de dolari), Statele Unite (-246 miliarde de dolari) și Germania (-239 miliarde de dolari). Clasificăm țările în funcție de pierderile la export în valoare absolută și în funcție de cota lor din totalul exporturilor in 2019. Țările care ar putea înregistra pierderi mari la exporturi în valoare absolută și ca parte din totalul exporturilor lor sunt: Rusia, Regatul Unit, Mexic, Spania, Emiratele Arabe, Belgia și Arabia Saudită.
Figura 3: Variația exporturilor pe țări în 2020 (miliarde de dolari) și ca pondere in exporturile totale în 2019 (%)
Pierdere mai mare la export in valoare absoluta, pondere moderata din total exporturi in 2019
Pierdere mai mica in valoare absoluta si pondere mai scazuta din total exporturi in 2019
Pierdere mai mica in valoare absoluta si pondere mai mare din total exporturi in 2019
Pierdere mai mare in valoare absoluta, pondere mai mare din total exporturi in 2019
Sursa: IHS Markit, Euler Hermes, Allianz Research
Figura 4: Variația exporturilor totale pe țări (miliarde de dolari)
Sursa: IHS Markit, Euler Hermes, Allianz Research

Romania nu apare in tabelul de mai sus, nefiind insa nici in topul celor mai mari exportatori. Adeptii unor convingeri populiste ar putea chiar sugera ca performanta in cazul unei tari care a „sfidat” scaderea din primul trimestru a economiei Uniunii Europene inregistrand aproape in oglinda o crestere de 2.7%, s-ar putea replica si in al doilea trimestru.
Reversul asteptat pentru aprilie (ca si luna plina in materie de impact al starii de urgenta) si partial pentru luna mai pare insa sa fi fost deja anuntat din primul trimestru. Importurile s-au dovedit mult mai inelastice la masurile restrictive aplicate economiei incepand cu luna Martie, scazand cu doar 1.8% in timp ce exporturile s-au prabusit cu 11.3%. De altfel, la nivelul intregul trimestru 1, exporturile au pierdut 2.6% in timp ce importurile au urcat usor cu 1,3%, adancind deficitul comercial deja existent.

Desigur, scaderea abrupta din luna Aprilie care ar fi dupa toate asteptarile de ordinul a doua cifre ar trebui sa se manifeste prin scaderi similare atat la nivelul exporturilor cat si al importurilor.
Fiind totusi o tara cu o diversificare mai redusa a economiei in sectorul de servicii, impactul asupra Romaniei desi major nu ar trebui sa se situeze chiar in chenarul de tari cel mai grav afectate. Reluarea pruductiei de masini la inceputul lunii mai chiar daca este un semnal pozitiv mentine gradul de incertitudine asupra evolutiei exporturilor in 2020. Scaderea chiar si de 2% a exporturilor din primul trimestru pentru segmentul masini si echipamente pentru transport este ingrijoratoare atat din perspectiva cererii in scadere pronuntata cat si al ponderii uriase de 48% in total exporturi.

Sursa: Eurostat, INS mai

În sfârșit, intorcandu-ne la situatia globala, măsurile protecționiste pe termen scurt privind bunurile medicale, reapariția discursurilor de patriotism economic și a pozițiilor politice de relocalizare ar putea perturba lanțurile de aprovizionare în faza de redresare și ar putea încetini reluarea activității în al doilea semestru. În timp ce China a lovit recent exporturile de orz australiene cu un tarif vamal de 80%, zvonurile despre tarifele la importurile din China ale Statelor Unite cresc, deoarece acuzațiile asupra rolului jucat de Beijing în criza Covid-19 se intensifică. Tachinarile comerciale pe termen scurt ar putea diminua încrederea, creand confuzie în piețe și incetinind ciclul investițional. Istoricii in economie au demonstrat că marea depresiune economică din anii ”30 a fost probabil agravată de adoptarea unor politici comerciale restrictive. Ca și în 2019, conflictul comercial SUAChina și recesiunea producției pe care a creat-o au redus peste 300 miliarde de dolari din comerțul mondial.

De asemenea, trebuie monitorizate și schimbările de politici comerciale pe termen mediu. Reprezentantul comercial al Statelor Unite a aclamat sfârșitul politicii de relocare („offshoring”), în timp ce parlamentul European a declarat că „sprijină reintegrarea lanțurilor de aprovizionare în interiorul UE”. Ar putea avea sens o mișcare generalizată de relocalizare și decuplare de economia chineză?

În primul rând, dependența de producția chineză a crescut în ultimii 20 de ani, ceea ce a făcut ca transferul activitatilor de producție inapoi în țara de origine să fie cu atât mai dificilă: începând din 2004, producția chineză a crescut, ca proporție din producția mondială, de peste două ori, in plus țările și-au sporit dependența directă și indirectă de factorii de producție chinezi (Baldwin și Servet, 2020). Într-adevăr, China este un furnizor de produse intermediare pentru SUA, dar este, de asemenea, un furnizor major de piese auto catre Germania, Japonia, Mexic și Canada. Aceste țări, la rândul lor, utilizează produse chinezești atunci când produc piese și componente auto pe care le vând producătorilor de automobile din SUA, ceea ce creează o dependență indirectă de China, mult mai importanta decât dependenta directa.

În al doilea rând, transferul activitatilor de producție nu înseamnă neapărat o reducere a riscurilor: aceasta poate însemna și plasarea ouălelor în același coș, creând astfel un risc de pro-ciclicitate în momentul declanșării crizei. Imaginați-vă că toate sectoarele devin expuse fluctuațiilor interne ale economiei. Dacă o economie este in tare de urgenta și fabricile sale trebuie blocate, nu poate produce într-adevăr tot ceea ce are nevoie la nivel local.

În al treilea rând, nemulțumirea socială în creștere ar putea fi incompatibilă cu transferul activitatilor de producție, deoarece aceasta ar presupune costuri ridicate ale forței de muncă transferate consumatorilor. Deși independența strategică este promovata de factorii de decizie, creșterea prețului pentru produsele cheie de folosință îndelungată, cum ar fi automobilele sau articolele electronice de zi cu zi, ar putea fi nepopulare și delicate din punct de vedere politic.

În cele din urmă, dincolo de argumentele politice, lipsesc în continuare stimulentele pentru ca întreprinderile să transfere activitatea de producție, iar acestea ar putea costa mulți bani publici, eventual transferați către contribuabili. Vor prelua companiile aceste costuri in dauna marjelor de profit? Vor reuși toate guvernele să evite efectele teoriei avantajului comparativ al lui Ricardo și alocarea forței de muncă acolo unde este mai ieftin? La acest moment, pare că există o discrepanță între declaratiile politice ambițioase și stimulentele acordate întreprinderilor.

Dar nu numai comerțul ar putea fi perturbat, deoarece o selectare mai judicioasa a investițiilor străine directe (ISD) ar putea încetini fluxurile transfrontaliere de capital. Potrivit OCDE, în ultimii ani, aproximativ 55% până la 65% din intrările de investiții străine directe la nivel mondial au fost catre țări ce aplică procese de monitorizare transsectorială a ISD – de două ori mai mult decât procentul de fluxuri globale de ISD care ar fi putut face obiectul unei examinări motivate de securitate pentru majoritatea anilor 1990. Criza Covid-19 va accelera probabil această tendință, având în vedere că normele de control ale UE și Regatului Unit ar putea fi mai stricte. Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare (UNCTAD) preconizează o scădere drastică a fluxurilor
globale de ISD – până la 40% – în perioada 2020-2021, atingând cel mai scăzut nivel din ultimele două decenii.

Oferta de pret